17. Dar tu n-ai ochi și inimă decât ca să te dedai la lăcomie, ca să verși sânge nevinovat și să întrebuințezi asuprire și silnicie.”
18. De aceea, așa vorbește Domnul despre Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda: „Nu-l vor plânge zicând: „Vai, fratele meu! Vai, sora mea!” Nici nu-l vor plânge zicând: „Vai, doamne! Vai, măria sa!”
19. Ci va fi înmormântat ca un măgar, va fi târât și aruncat afară din porțile Ierusalimului!”
20. Suie-te pe Liban și strigă! Înalță-ți glasul de pe Basan! Și strigă de pe înălțimea Abarim! Căci toți cei ce te iubeau sunt zdrobiți!
21. Ți-am vorbit când îți mergea bine; dar tu ziceai: „Nu pot s-ascult!” Așa ai lucrat din tinerețea ta și n-ai ascultat glasul Meu.
22. Pe toți păstorii tăi îi va paște vântul, și cei ce te iubesc vor merge în robie. Atunci vei fi acoperit de rușine și vei roși din pricina întregii tale răutăți.
23. Tu, care locuiești pe Liban acum, care îți ai cuibul în cedri, cum vei geme când te vor ajunge durerile, dureri ca ale unei femei în munci!
24. Pe viața Mea, zice Domnul, că, și chiar dacă Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, ar fi un inel de pecetluit în mâna Mea cea dreaptă, te-aș scoate și de acolo.
25. Te voi da în mâinile celor ce vor să-ți ia viața, în mâinile acelora înaintea cărora tremuri, în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, în mâinile haldeilor.
26. Te voi arunca, pe tine și pe mama ta care te-a născut, într-o altă țară, unde nu v-ați născut, și acolo veți muri!