8. De aceea, măcar că am toată slobozenia în Hristos să-ți poruncesc ce trebuie să faci,
9. vreau mai degrabă să-ți fac o rugăminte în numele dragostei, eu, așa cum sunt, bătrânul Pavel; iar acum întemnițat pentru Hristos Isus.
10. Te rog pentru copilul meu pe care l-am născut în lanțurile mele: pentru Onisim,
11. care altădată ți-a fost nefolositor, dar care acum îți va fi folositor și ție și mie.
12. Ți-l trimit înapoi, pe el, inima mea.
13. Aș fi dorit să-l țin la mine ca să-mi slujească în locul tău cât sunt în lanțuri pentru Evanghelie.
14. Dar n-am vrut să fac nimic fără învoirea ta, pentru ca binele pe care mi-l faci să nu fie silit, ci de bunăvoie.
15. Poate că el a fost despărțit de tine, pentru o vreme, tocmai ca să-l ai pentru veșnicie,
16. dar nu ca pe un rob, ci mult mai presus decât pe un rob: ca pe un frate preaiubit, mai ales de mine, și cu atât mai mult de tine, fie în chip firesc, fie în Domnul!
17. Dacă mă socotești, dar, ca prieten al tău, primește-l ca pe mine însumi.
18. Și, dacă ți-a adus vreo vătămare sau îți este dator cu ceva, pune aceasta în socoteala mea.
19. Eu, Pavel „voi plăti” – scriu cu mâna mea – ca să nu-ți zic că tu însuți te datorezi mie.