1. M-am uitat, și iată că pe cerul care era deasupra capului heruvimilor era ceva ca o piatră de safir; deasupra lor se vedea ceva asemănător cu un chip de scaun de domnie.
2. Și Domnul a zis omului aceluia îmbrăcat în haine de in: „Vâră-te între roțile de sub heruvimi, umple-ți mâinile cu cărbunii aprinși care sunt între heruvimi și împrăștie-i peste cetate!” Și el s-a vârât între roți sub ochii mei.
3. Heruvimii stăteau în partea dreaptă a Casei, când s-a vârât omul acela între roți, iar norul a umplut curtea dinăuntru.
4. Atunci slava Domnului s-a ridicat de pe heruvimi și s-a îndreptat spre pragul Casei, așa încât Templul s-a umplut de nor, și curtea s-a umplut de strălucirea slavei Domnului.
5. Vâjâitul aripilor heruvimilor s-a auzit până la curtea de afară ca glasul Dumnezeului celui Atotputernic când vorbește.
6. Când a poruncit deci omului aceluia îmbrăcat în haina de in să ia foc dintre roți, dintre heruvimi, omul acesta s-a dus și s-a așezat lângă roți.
7. Atunci un heruvim a întins mâna între heruvimi, spre focul care era între heruvimi; a luat foc și l-a pus în mâinile omului aceluia îmbrăcat cu haina de in. Și omul acesta l-a luat și a ieșit afară.
8. La heruvimi se vedea ceva ca o mână de om sub aripile lor.
9. M-am uitat, și iată că lângă heruvimi erau patru roți; o roată lângă un heruvim, și o roată lângă celălalt heruvim; dar roțile acestea străluceau ca o piatră de crisolit.
10. După înfățișare, toate cele patru roți aveau același chip; fiecare roată părea că este în mijlocul altei roți.
11. Când mergeau, mergeau de cele patru laturi ale lor și nu se învârteau în mers, ci mergeau încotro mergea capul, fără să se învârtească în mersul lor.
12. Tot trupul heruvimilor, spatele lor, mâinile lor și aripile lor erau pline de ochi ca și cele patru roți dimprejur.
13. Am auzit cu urechile mele că roțile erau chemate: „roți învârtitoare”.