9. În orice pricină de înșelăciune cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o haină, sau un lucru pierdut, despre care se va zice: „Uite-l!” – pricina amânduror părților să meargă până la Dumnezeu; acela, pe care-l va osândi Dumnezeu, trebuie să întoarcă îndoit aproapelui său.
10. Dacă un om dă altuia un măgar, un bou, o oaie, sau un dobitoc oarecare, să i-l păstreze, și dobitocul moare, își strică un mădular, sau e luat cu sila de la el, fără să fi văzut cineva,
11. să se facă un jurământ în Numele Domnului între cele două părți; și cel ce a păstrat dobitocul va mărturisi că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său; stăpânul dobitocului va primi jurământul acesta, și celălalt nu va fi dator să i-l înlocuiască.
12. Dar dacă dobitocul a fost furat de la el, va fi dator față de stăpânul lui să i-l înlocuiască.
13. Dacă dobitocul a fost sfâșiat de fiare sălbatice, îl va aduce ca dovadă și nu va fi dator să-i înlocuiască dobitocul sfâșiat.
14. Dacă un om împrumută altuia o vită, și vita își strică un mădular sau moare în lipsa stăpânului ei, va trebui s-o plătească.
15. Dacă stăpânul e de față, nu i-o va plăti. Dacă vita a fost dată cu chirie, prețul chiriei va fi de ajuns.
16. Dacă un om înșală pe o fată nelogodită și se culcă cu ea, îi va plăti zestrea și o va lua de nevastă.
17. Dacă tatăl nu vrea să i-o dea, el va plăti în argint prețul zestrei cuvenite fetelor.
18. Pe vrăjitoare să n-o lași să trăiască.
19. Oricine se culcă cu un dobitoc să fie pedepsit cu moartea.
20. Cine aduce jertfe altor dumnezei decât Domnului singur să fie nimicit cu desăvârșire.
21. Să nu chinuiești pe străin și să nu-l asuprești, căci și voi ați fost străini în țara Egiptului.
22. Să nu asuprești pe văduvă, nici pe orfan.
23. Dacă-i asuprești, și ei strigă la Mine după ajutor, Eu le voi auzi strigătele;
24. mânia Mea se va aprinde și vă voi nimici cu sabia; nevestele voastre vor rămâne văduve, și copiii voștri vor rămâne orfani.