1. Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
2. „Spune copiilor lui Israel să se întoarcă și să tăbărască înaintea Pi-Hahirotului, între Migdol și mare, față în față cu Baal-Țefon: în dreptul locului acestuia să tăbărâți, lângă mare.
3. Faraon va zice despre copiii lui Israel: „S-au rătăcit prin țară; îi închide pustiul.”
4. Eu voi împietri inima lui faraon, și-i va urmări; dar faraon și toată oastea lui vor face să se arate slava Mea, și egiptenii vor ști că Eu sunt Domnul.” Copiii lui Israel au făcut așa.
5. S-a dat de știre împăratului Egiptului că poporul a luat fuga. Atunci inima lui faraon și inima slujitorilor lui s-a schimbat față de popor. Ei au zis: „Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece și să nu ne mai slujească?”
6. Faraon și-a pregătit carul de război și și-a luat oamenii de război cu el.
7. A luat șase sute de care de luptă cu oameni aleși și toate carele Egiptului; în toate erau luptători.
8. Domnul a împietrit inima lui faraon, împăratul Egiptului, și faraon a urmărit pe copiii lui Israel. Copiii lui Israel ieșiseră gata de luptă.
9. Egiptenii i-au urmărit; și toți caii, carele lui faraon, călăreții lui și oștirea lui, i-au ajuns tocmai când erau tăbărâți lângă mare lângă Pi-Hahirot, față în față cu Baal-Țefon.
10. Faraon se apropia. Copiii lui Israel și-au ridicat ochii, și iată că egiptenii veneau după ei. Și copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare și au strigat către Domnul după ajutor.
11. Ei au zis lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustiu? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt?
12. Nu-ți spuneam noi în Egipt: „Lasă-ne să slujim ca robi egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi egiptenilor decât să murim în pustiu”?”