12. Pentru că, odată schimbată preoția, trebuia numaidecât să aibă loc și o schimbare a Legii.
13. În adevăr, Acela despre care sunt zise aceste lucruri face parte dintr-o altă seminție, din care nimeni n-a slujit altarului.
14. Căci este vădit că Domnul nostru a ieșit din Iuda, seminție despre care Moise n-a zis nimic cu privire la preoție.
15. Lucrul acesta se face și mai luminos când vedem ridicându-se, după asemănarea lui Melhisedec, un alt preot,
16. pus nu prin legea unei porunci pământești, ci prin puterea unei vieți nepieritoare.
17. Fiindcă iată ce se mărturisește despre El: „Tu ești Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”.
18. Astfel, pe de o parte, se desființează aici o poruncă de mai înainte, din pricina neputinței și zădărniciei ei –
19. căci Legea n-a făcut nimic desăvârșit – și, pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
20. Și, fiindcă lucrul acesta nu s-a făcut fără jurământ –
21. căci, pe când leviții se făceau preoți fără jurământ, Isus S-a făcut Preot prin jurământul Celui ce I-a zis: „Domnul a jurat și nu Se va căi: „Tu ești Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec” –
22. prin chiar faptul acesta, El S-a făcut chezașul unui legământ mai bun.
23. Mai mult, acolo au fost preoți în mare număr, pentru că moartea îi împiedica să rămână pururi.