20. Să-l mănânci în fiecare an, tu și familia ta, înaintea Domnului Dumnezeului tău în locul pe care-l va alege El.
21. Dacă are vreun cusur, dacă este șchiop sau orb, sau are vreo meteahnă trupească, să nu-l aduci ca jertfă Domnului Dumnezeului tău.
22. Să-l mănânci în cetățile tale: cel ce va fi necurat și cel ce va fi curat vor putea să-l mănânce amândoi, cum se mănâncă acum căprioara sau cerbul.
23. Numai sângele să nu i-l mănânci, ci să-l verși pe pământ ca apa.