17. și i-a zis: „Nu te teme de nimic, căci mâna tatălui meu, Saul, nu te va atinge. Tu vei domni peste Israel, și eu voi fi al doilea după tine; tatăl meu, Saul, știe și el bine lucrul acesta.”
18. Au făcut iarăși amândoi legământ înaintea Domnului, și David a rămas în pădure, iar Ionatan s-a dus acasă.
19. Zifiții s-au suit la Saul, la Ghibeea, și au zis: „Nu-i David ascuns între noi în locuri întărite, în pădure, pe dealul Hachila, care este la miazăzi de pustiu?
20. Coboară-te, dar, împărate, fiindcă aceasta este toată dorința sufletului tău; lasă pe noi dacă e vorba să-l dăm în mâinile împăratului.
21. Saul a zis: „Domnul să vă binecuvânteze că aveți milă de mine!
22. Duceți-vă, vă rog, de mai cercetați, ca să știți și să descoperiți în ce loc și-a îndreptat pașii și cine l-a văzut, căci mi s-a spus că este foarte șiret.
23. Cercetați și vedeți toate locurile unde se ascunde, veniți apoi la mine cu ceva temeinic, și voi porni cu voi. Dacă este în țară, îl voi căuta printre toate miile lui Iuda.”
24. S-au sculat, dar, și s-au dus la Zif înaintea lui Saul. David și oamenii lui erau în pustiul Maon, și anume în câmpia dinspre miazăzi de pustiu.
25. Saul a plecat cu oamenii săi în căutarea lui David. Despre lucrul acesta s-a dat de veste lui David, care s-a coborât la stâncă și a rămas în pustiul Maon. Saul, când a auzit, a urmărit pe David în pustiul Maon.
26. Saul mergea pe o parte a muntelui, și David cu oamenii lui pe cealaltă parte a muntelui. David fugea repede ca să scape de Saul. Dar Saul și oamenii lui chiar înconjuraseră pe David și pe ai lui, ca să pună mâna pe ei,
27. când un sol a venit și a spus lui Saul: „Grăbește-te să vii, căci au năvălit filistenii în țară.”
28. Saul a încetat să urmărească pe David și s-a întors să iasă înaintea filistenilor. De aceea locul acela s-a numit Sela-Hamahlecot.