12. David a mai zis: „Mă vor da locuitorii din Cheila, pe mine și pe oamenii mei, în mâinile lui Saul?” Și Domnul a răspuns: „Te vor da.”
13. Atunci David s-a sculat cu oamenii lui, în număr de aproape șase sute de inși; au ieșit din Cheila și s-au dus unde au putut. Saul, aflând că David a scăpat din Cheila, s-a oprit din mers.
14. David a locuit în pustiu, în locuri întărite, și a rămas pe muntele din pustiul Zif. Saul îl căuta mereu, dar Dumnezeu nu l-a dat în mâinile lui.
15. David, văzând că Saul a pornit să-i ia viața, a stat în pustiul Zif, în pădure.
16. Atunci Ionatan, fiul lui Saul, s-a sculat și s-a dus la David, în pădure. El i-a întărit încrederea în Dumnezeu
17. și i-a zis: „Nu te teme de nimic, căci mâna tatălui meu, Saul, nu te va atinge. Tu vei domni peste Israel, și eu voi fi al doilea după tine; tatăl meu, Saul, știe și el bine lucrul acesta.”
18. Au făcut iarăși amândoi legământ înaintea Domnului, și David a rămas în pădure, iar Ionatan s-a dus acasă.
19. Zifiții s-au suit la Saul, la Ghibeea, și au zis: „Nu-i David ascuns între noi în locuri întărite, în pădure, pe dealul Hachila, care este la miazăzi de pustiu?
20. Coboară-te, dar, împărate, fiindcă aceasta este toată dorința sufletului tău; lasă pe noi dacă e vorba să-l dăm în mâinile împăratului.