7. Femeile care cântau își răspundeau unele altora și ziceau: „Saul a bătut miile lui, iar David zecile lui de mii.”
8. Saul s-a mâniat foarte tare și nu i-a plăcut vorba aceasta. El a zis: „Lui David îi dau zece mii și mie-mi dau mii! Nu-i mai lipsește decât împărăția.”
9. Și din ziua aceea, Saul a privit cu ochi răi pe David.
10. A doua zi, duhul cel rău, trimis de Dumnezeu, a apucat pe Saul, care s-a înfuriat în mijlocul casei. David cânta, ca și în celelalte zile, și Saul era cu sulița în mână.
11. Saul a ridicat sulița, zicându-și în sine: „Voi pironi pe David de perete.” Dar David s-a ferit de el de două ori.
12. Saul se temea de David, pentru că Domnul era cu David și Se depărtase de la el.
13. L-a îndepărtat de lângă el și l-a pus mai mare peste o mie de oameni. David ieșea și intra în fruntea poporului;
14. izbutea în tot ce făcea, și Domnul era cu el.
15. Saul, văzând că izbutea întotdeauna, se temea de el;
16. dar tot Israelul și Iuda iubeau pe David, pentru că ieșea și intra în fruntea lor.
17. Saul a zis lui David: „Iată, îți voi da de nevastă pe fiica mea cea mai mare, Merab: numai să-mi slujești cu vitejie și să porți războaiele Domnului.” Dar Saul își zicea: „Nu vreau să-mi pun mâna mea pe el, ci mâna filistenilor să fie asupra lui.”
18. David a răspuns lui Saul: „Cine sunt eu și ce este viața mea, ce este familia tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele împăratului?”