7. Și în toți anii era așa. Ori de câte ori se suia Ana la Casa Domnului, Penina o înțepa la fel. Atunci ea plângea și nu mânca.
8. Elcana, bărbatul ei, îi zicea: „Ano, pentru ce plângi și nu mănânci? Pentru ce ți-este întristată inima? Oare nu prețuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?”
9. Ana s-a sculat, după ce au mâncat și au băut ei la Silo. Preotul Eli ședea pe un scaun, lângă unul din ușorii Templului Domnului.
10. Și Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât și plângea.
11. Ea a făcut o juruință și a zis: „Doamne Dumnezeul oștirilor! Dacă vei binevoi să cauți spre întristarea roabei Tale, dacă-Ți vei aduce aminte de mine și nu vei uita pe roaba Ta și dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieții lui, și brici nu va trece peste capul lui.”
12. Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei.
13. Ana vorbea în inima ei și numai buzele și le mișca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea că este beată
14. și i-a zis: „Până când vei fi beată? Du-te de te trezește!”
15. Ana a răspuns: „Nu, domnul meu, eu sunt o femeie care suferă în inima ei, și n-am băut nici vin, nici băutură amețitoare; ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului.
16. Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată, căci numai prea multa mea durere și supărare m-a făcut să vorbesc până acum.”
17. Eli a luat din nou cuvântul și a zis: „Du-te în pace, și Dumnezeul lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o!”
18. Ea a zis: „Să capete roaba ta trecere înaintea ta!” Și femeia a plecat. A mâncat, și fața ei n-a mai fost aceeași.
19. S-au sculat dis-de-dimineață și, după ce s-au închinat până la pământ înaintea Domnului, s-au întors și au venit acasă la Rama. Elcana s-a culcat cu nevasta sa Ana, și Domnul Și-a adus aminte de ea.
20. Când i s-au împlinit zilele, Ana a rămas însărcinată și a născut un fiu, căruia i-a pus numele Samuel „căci”, a zis ea, „de la Domnul l-am cerut.”
21. Bărbatul său, Elcana, s-a suit apoi cu toată casa lui să aducă Domnului jertfa de peste an și să-și împlinească juruința.
22. Dar Ana nu s-a suit și a zis bărbatului ei: „Când voi înțărca copilul îl voi duce, ca să fie pus înaintea Domnului și să rămână acolo pentru totdeauna.”
23. Elcana, bărbatul ei, i-a zis: „Fă ce vei crede, așteaptă până-l vei înțărca. Numai împlinească-Și Domnul cuvântul Lui!” Și femeia a rămas acasă și a dat țâță fiului ei, până l-a înțărcat.
24. Când l-a înțărcat, l-a suit cu ea, și a luat trei tauri, o efă de făină și un burduf cu vin. L-a dus în Casa Domnului la Silo: copilul era încă mic de tot.