7. Împăratul lui Israel a chemat pe toți bătrânii țării și a zis: „Vedeți bine și înțelegeți că omul acesta ne vrea răul; căci a trimis să-mi ceară nevestele și copiii, argintul și aurul, și n-am zis că nu i le dau!”
8. Toți bătrânii și tot poporul au zis lui Ahab: „Nu-l asculta și nu te învoi.”
9. Și el a zis solilor lui Ben-Hadad: „Spuneți domnului meu, împăratul: „Voi face tot ce ai trimis să ceri robului tău întâia dată; dar lucrul acesta nu-l pot face.” Solii au plecat și i-au dus răspunsul.
10. Ben-Hadad a trimis să spună lui Ahab: „Să mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor, de va ajunge praful Samariei să umple mâna întregului popor care mă urmează!”
11. Și împăratul lui Israel a răspuns: „Cine încinge armele să nu se laude ca cel ce le pune jos!”
12. Când a primit Ben-Hadad răspunsul acesta, stătea la băut cu împărații în corturi și a zis slujitorilor lui: „Pregătiți-vă!” Și ei s-au pregătit de năvală împotriva cetății.
13. Dar iată că un proroc s-a apropiat de Ahab, împăratul lui Israel, și a zis: „Așa vorbește Domnul: „Vezi toată această mulțime mare? O voi da astăzi în mâinile tale, ca să cunoști că Eu sunt Domnul.”
14. Ahab a zis: „Prin cine?” Și el a răspuns: „Așa vorbește Domnul: „Prin slujitorii mai marilor peste ținuturi.” Ahab a zis: „Cine va începe lupta?” Și el a răspuns: „Tu.”
15. Atunci Ahab a numărat slujitorii mai marilor peste ținuturi și s-au găsit două sute treizeci și doi; și după ei, a numărat tot poporul, pe toți copiii lui Israel, și erau șapte mii.