26. Dar nu m-a poftit nici pe mine, care sunt robul tău, nici pe preotul Țadoc, nici pe Benaia, fiul lui Iehoiada, nici pe robul tău Solomon.
27. Oare din porunca domnului meu, împăratul, are loc lucrul acesta și fără să fi făcut cunoscut robului tău cine are să se suie pe scaunul de domnie al împăratului, domnului meu, după el?”
28. Împăratul David a răspuns: „Chemați-mi pe Bat-Șeba.” Ea a intrat și s-a înfățișat înaintea împăratului.
29. Și împăratul a jurat și a zis: „Viu este Domnul, care m-a izbăvit din toate necazurile,
30. că – așa cum am jurat pe Domnul Dumnezeul lui Israel, zicând: „Fiul tău Solomon va împărăți după mine și va ședea pe scaunul meu de domnie în locul meu” – așa voi face azi.”
31. Bat-Șeba s-a plecat cu fața la pământ și s-a închinat înaintea împăratului. Și a zis: „Trăiască pe vecie domnul meu, împăratul David!”
32. Împăratul David a zis: „Chemați-mi pe preotul Țadoc, pe prorocul Natan și pe Benaia, fiul lui Iehoiada.” Ei au intrat și s-au înfățișat înaintea împăratului.
33. Și împăratul le-a zis: „Luați cu voi pe slujitorii stăpânului vostru, puneți pe fiul meu Solomon călare pe catârul meu și coborâți-l la Ghihon.
34. Acolo, preotul Țadoc și prorocul Natan să-l ungă împărat peste Israel. Să sunați din trâmbiță și să ziceți: „Trăiască împăratul Solomon!”
35. Să vă suiți apoi după el ca să vină să se așeze pe scaunul meu de domnie și să împărățească în locul meu. Căci porunca mea este ca el să fie căpetenia lui Israel și Iuda.”
36. Benaia, fiul lui Iehoiada, a răspuns împăratului: „Amin! Așa să vrea Domnul Dumnezeul domnului meu, împăratul:
37. Domnul să fie cu Solomon cum a fost cu domnul meu, împăratul, ca să-și înalțe scaunul de domnie mai presus de scaunul de domnie al domnului meu, împăratul David!”
38. Atunci preotul Țadoc s-a coborât împreună cu prorocul Natan, cu Benaia, fiul lui Iehoiada, cu cheretiții și peletiții; au pus pe Solomon călare pe catârul împăratului David și l-au dus la Ghihon.
39. Preotul Țadoc a luat cornul cu untdelemn din Cort și a uns pe Solomon. Au sunat din trâmbiță, și tot poporul a zis: „Trăiască împăratul Solomon!”
40. Tot poporul s-a suit după el, și poporul cânta din fluier și se desfăta cu mare bucurie; se clătina pământul de strigătele lor.
41. Zvonul acesta a ajuns până la Adonia și la toți cei poftiți care erau cu el, tocmai în clipa când sfârșeau de mâncat. Ioab, auzind sunetul trâmbiței, a zis: „Ce este cu vuietul acesta de care răsună cetatea?”
42. Pe când vorbea el încă, a venit Ionatan, fiul preotului Abiatar. Și Adonia a zis: „Apropie-te, că ești un om viteaz și aduci vești bune.”