17. Și David a zis lui Dumnezeu: „Oare n-am poruncit eu numărătoarea poporului? Eu am păcătuit și am făcut răul acesta; dar oile acestea, ce au făcut oare? Doamne Dumnezeul meu, mâna Ta să fie, dar, peste mine și peste casa tatălui meu și să nu piardă pe poporul Tău!”
18. Îngerul Domnului a spus lui Gad să vorbească lui David să se suie să ridice un altar Domnului în aria lui Ornan, iebusitul.
19. David s-a suit, după cuvântul pe care-l spusese Gad în Numele Domnului.
20. Ornan s-a întors și a văzut îngerul, și cei patru fii ai lui s-au ascuns împreună cu el: treiera grâul atunci.
21. Când a ajuns David la Ornan, Ornan s-a uitat și a zărit pe David; apoi a ieșit din arie și s-a închinat înaintea lui David, cu fața la pământ.
22. David a zis lui Ornan: „Dă-mi locul ariei să zidesc în el un altar Domnului; dă-mi-l pe prețul lui în argint, ca să se depărteze urgia deasupra poporului.”
23. Ornan a răspuns lui David: „Ia-l, și să facă domnul meu împăratul ce va crede; iată eu dau boii pentru arderea de tot, carele în loc de lemne și grâul pentru darul de mâncare, toate le dau.”
24. Dar împăratul David a zis lui Ornan: „Nu! Vreau să-l cumpăr pe prețul lui în argint, căci nu voi da Domnului ce este al tău și nu voi aduce o ardere de tot care să nu mă coste nimic.”
25. Și David a dat lui Ornan șase sute de sicli de aur pentru locul ariei.
26. David a zidit acolo un altar Domnului și a adus arderi de tot și jertfe de mulțumire. A chemat pe Domnul, și Domnul i-a răspuns prin foc, care s-a coborât din cer pe altarul arderii de tot.
27. Atunci Domnul a vorbit îngerului, care și-a vârât iarăși sabia în teacă.
28. Pe vremea aceasta, David, văzând că Domnul îl ascultase în aria lui Ornan, iebusitul, aducea jertfe acolo.
29. Dar Locașul Domnului, făcut de Moise în pustiu, și altarul arderilor de tot erau atunci pe înălțimea Gabaonului.
30. David nu putea să meargă înaintea acestui altar să caute pe Dumnezeu, pentru că îl înspăimântase sabia îngerului Domnului.