25. pe Care Dumnezeu L-a rânduit să fie, prin credința în sângele Lui, o jertfă de ispășire, ca dovadă a dreptății Sale, căci trecuse cu vederea păcatele săvârșite în trecut,
26. în vremea îngăduinței lui Dumnezeu, pentru ca, în vremea de acum, să-Și dovedească dreptatea, în așa fel încât El să fie drept și să-l îndreptățească totodată pe cel ce are credință în Isus.
27. Și atunci, unde este lauda? Este exclusă! Prin ce lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței.
28. Căci noi credem că un om este îndreptățit prin credință, fără faptele Legii.