7. Căci nimeni dintre noi nu trăiește pentru el însuși și nimeni dintre noi nu moare pentru el însuși:
8. dacă trăim, pentru Domnul trăim, iar dacă murim, pentru Domnul murim. Astfel, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.
9. Pentru acest scop a murit și a înviat Cristos: ca să poată fi Domn și al celor morți, și al celor vii.
10. Așadar, de ce-l condamni pe fratele tău? Sau de ce-l disprețuiești pe fratele tău? Căci toți vom sta înaintea tronului de judecată al lui Dumnezeu.
11. Pentru că este scris: „Viu sunt Eu, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea și orice limbă Îl va mărturisi pe Dumnezeu!“
12. Deci fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuși înaintea lui Dumnezeu.
13. Așadar, să nu ne mai judecăm unii pe alții, ci, mai degrabă, judecați ca nu cumva să puneți fratelui vostru o piatră de poticnire sau o pricină de cădere.
14. Știu și sunt convins în Domnul Isus că nici un lucru nu este necurat în sine, însă dacă cineva consideră un lucru ca fiind necurat, atunci pentru el este necurat.
15. Dacă fratele tău este întristat din cauza a ceea ce mănânci, atunci tu nu mai trăiești în dragoste. Nu-l nimici, prin ceea ce mănânci, pe cel pentru care a murit Cristos!
16. Nu lăsați ca binele vostru să fie vorbit de rău!
17. Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este nici mâncare, nici băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt.