1. Fraților, dorința inimii mele, rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliți, este ca ei să fie mântuiți.
2. Căci pot mărturisi despre ei că au râvnă pentru Dumnezeu, însă fără a fi întemeiată pe cunoaștere.
3. Căci, întrucât n-au cunoscut dreptatea pe care o oferă Dumnezeu, au căutat să-și stabilească o dreptate a lor înșiși și nu s-au supus astfel dreptății pe care o oferă Dumnezeu.
4. Căci Cristos este sfârșitul Legii, pentru ca să existe o dreptate pentru oricine crede.
5. Moise scrie despre dreptatea pe care o dă Legea, astfel: „Omul care împlinește aceste lucruri va trăi prin ele.“
6. Însă dreptatea care vine prin credință spune așa: „Să nu zici în inima ta: «Cine se va înălța la cer?»“– adică pentru a-L coborî pe Cristos –
7. „sau: «Cine va coborî în Adânc?»“– adică pentru a-L ridica pe Cristos dintre cei morți!
8. Și atunci, ce spune ea? „Cuvântul este aproape de tine; este în gura ta și în inima ta.“ Acesta este cuvântul credinței, cel pe care-l propovăduim.
9. Dacă deci Îl mărturisești cu gura ta pe Isus ca Domn și crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit.
10. Căci prin credința din inimă se primește dreptatea și prin mărturisirea cu gura se primește mântuirea;
11. întrucât Scriptura spune: „Oricine crede în El nu va fi făcut de rușine.“
12. Nu este nici o deosebire între iudeu și grec, deoarece Același Domn este Domnul tuturor și dă cu generozitate tuturor celor ce-L cheamă,