1. Cât de plăcute sunt Lăcașurile Tale, Doamne al Oștirilor!
2. Sufletul meu tânjește și suspină după curțile Domnului. Inima și trupul meu strigă de bucurie către Dumnezeul cel Viu.
3. Chiar și pasărea își găsește o casă, chiar și rândunica își găsește un cuib pentru ea, un loc unde să-și pună puii, un loc la altarele Tale, Doamne al Oștirilor, Împăratul meu și Dumnezeul meu!
4. Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta, căci ei Te laudă mereu! Sela
5. Ferice de oamenii a căror tărie este în Tine și a căror inimă se îndreaptă spre înălțimile Sionului.
6. Când străbat aceștia valea Plângerii, ei o prefac într-un loc cu izvoare, pe care ploaia timpurie îl acoperă cu iazuri.