8. Ai adus o vie din Egipt, ai alungat neamuri și ai plantat-o.
9. I-ai făcut loc, iar ea a prins rădăcini și a umplut țara.
10. Munții au fost acoperiți de umbra viei, și cedrii lui Dumnezeu de ramurile ei.
11. Își trimitea mlădițele până la mare, până la râu se întindeau vlăstarele ei.
12. De ce i-ai străpuns gardul ca să o culeagă astfel toți cei ce trec pe drum?
13. O râmă mistrețul din pădure și o pasc fiarele câmpului.
14. Dumnezeu al Oștirilor, întoarce-Te, Te rog! Privește din ceruri și ia aminte! Cercetează via aceasta,
15. rădăcina pe care a sădit-o dreapta Ta, fiul pe care l-ai înălțat pentru Tine!
16. Este arsă de foc și tăiată. Poporul Tău piere din pricina mustrării feței Tale.
17. Mâna Ta să fie peste omul dreptei Tale, peste fiul omului pe care l-ai înălțat pentru Tine!
18. Atunci noi nu ne vom mai întoarce de la Tine! Înviorează-ne și vom chema Numele Tău!