35. își aminteau din nou că Dumnezeu fusese stânca lor, că Dumnezeul Preaînalt fusese răscumpărătorul lor.
36. Dar Îl înșelau cu gurile lor și cu limba lor Îl mințeau.
37. Inima lor nu era în întregime a Lui și nu se încredeau în legământul Lui.
38. Totuși El a fost milos; le-a iertat nelegiuirea și nu i-a nimicit. De multe ori Și-a retras mânia și nu Și-a aprins întreaga Lui furie.
39. Și-a adus aminte că sunt doar carne, doar o suflare care trece fără să se mai întoarcă.
40. De câte ori s-au răzvrătit împotriva Lui în deșert și L-au întristat în pustie!
41. S-au abătut din nou și L-au ispitit pe Dumnezeu, îndurerând astfel pe Sfântul lui Israel.
42. Nu și-au amintit de mâna Lui – de ziua când i-a izbăvit de dușman,
43. când Și-a înfăptuit semnele în Egipt și minunile Sale în regiunea Țoan:
44. cum le-a prefăcut râurile în sânge și apa din pâraie cu neputință de băut;
45. cum a trimis împotriva lor roiuri de muște care i-a mâncat și broaște care i-au prăpădit;
46. cum le-a dat roadele pradă omizii și munca lor pradă lăcustei;
47. cum le-a ruinat viile cu grindină și sicomorii cu lapoviță;