4. Cei ce mă urăsc fără motiv sunt mai mulți decât perii capului meu, mulți sunt cei ce vor să mă piardă, dușmani ai mei fără temei. Trebuie să dau înapoi ce nu am furat.
5. Dumnezeule, Tu-mi cunoști nechibzuința, păcatele mele nu-Ți sunt ascunse.
6. Fie ca cei ce nădăjduiesc în Tine să nu se rușineze din pricina mea, Stăpâne, Doamne al Oștirilor, fie ca cei ce Te caută să nu roșească din pricina mea, Dumnezeule al lui Israel!
7. Din pricina Ta port eu ocara, și dezonoarea mi-a acoperit fața.
8. Sunt considerat un străin de către frații mei, un venetic de către fiii mamei mele,
9. căci râvna pentru Casa Ta mă mistuie și ocările celor ce Te ocărăsc au căzut peste mine!
10. Când plâng și postesc, ei mă batjocoresc.
11. Când îmbrac sacul de jale, ei mă fac de pomină.
12. Cei ce stau la poarta cetății mă vorbesc, cei ce se îmbată cântă despre mine.
13. Totuși eu tot Ție mă voi ruga, Doamne , pentru vremea bunăvoinței Tale. Dumnezeule, în marea Ta îndurare, răspunde-mi cu izbăvirea Ta sigură!
14. Izbăvește-mă din noroi, să nu mă afund! Să fiu izbăvit de cei ce mă urăsc și de adâncurile apei!
15. Șuvoaiele apelor să nu mă ducă, să nu mă înghită adâncul, să nu se închidă deasupra-mi gura gropii!
16. Doamne , răspunde-mi, căci îndurarea Ta este atât de bună! După mila Ta cea mare, întoarce-Ți fața spre mine!
17. Nu-Ți ascunde fața de robul Tău, căci sunt în necaz, ci răspunde-mi degrabă!
18. Apropie-Te de sufletul meu și răscumpără-mi-l! Din pricina celor ce mă urăsc, scapă-mă!
19. Tu cunoști ocara mea, rușinea mea, dezonoarea mea și pe toți dușmanii mei.
20. Ocara mi-a frânt inima, mi-a îmbolnăvit-o. Tânjesc după compasiune, dar nu este, după mângâietori, dar nu-i găsesc.