1. Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele ca să nu păcătuiesc cu limba! Îmi voi pune frâu gurii, cât timp se va afla cel rău în prezența mea!“
2. Am rămas deci mut, în tăcere, nerostind nici măcar o vorbă bună; dar durerea mi-a fost răscolită.
3. Îmi ardea inima în piept și un foc îmi mistuia șoaptele! Atunci mi-a venit cuvânt pe limbă:
4. „ Doamne , descoperă-mi sfârșitul! Care este măsura zilelor mele? Fă-mă să știu cât sunt de trecător.
5. Tu mi-ai dat zile cât un lat de palmă, iar lungimea vieții mele este o nimica toată înaintea Ta. Într-adevăr omul este doar o suflare. “ Sela
6. Într-adevăr, omul călătorește ca umbra; el se agită degeaba, adunând comori pe care nu știe cine le va moșteni.
7. Și acum ce mai pot nădăjdui eu, Stăpâne? Nădejdea mea este în Tine!