8. Sunt atât de slăbit și de zdrobit! Mă tânguiesc din pricina suspinelor inimii mele.
9. Stăpâne, știi toate dorințele mele, iar suspinele mele nu-ți sunt ascunse!
10. Mi se zbate inima, puterile mă părăsesc, nici chiar lumina ochilor mei nu o mai am!
11. Cei care mă iubesc, prietenii mei, nu stau aproape de rana mea, cei apropiați mie stau deoparte.
12. Cei ce caută să-mi ia viața își întind cursele; cei ce-mi doresc răul pun la cale sfârșitul meu și în fiecare zi urzesc numai înșelătorii.
13. Eu însă nu aud, întocmai ca un surd; ca un mut, nu-mi deschid gura!
14. Am ajuns ca omul care nu aude și a cărui gură nu mai are răspuns.
15. Totuși nădăjduiesc în Tine, Doamne! Tu vei răspunde, Stăpâne, Dumnezeul meu!
16. Căci am zis: „Să nu se bucure din pricina mea, atunci când îmi alunecă piciorul, să nu se laude pe seama mea!“