1. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? Ești atât de departe de izbăvirea mea și de cuvintele strigătului meu!
2. Dumnezeul meu, strig ziua, dar nu-mi răspunzi, strig noaptea, dar nu găsesc odihnă.
3. Dar Tu ești sfânt, ești întronat în mijlocul laudelor lui Israel.
4. În Tine au nădăjduit strămoșii noștri; ei au nădăjduit, iar Tu i-ai izbăvit;
5. au strigat către Tine și au fost scăpați; au nădăjduit în Tine și nu au fost dați de rușine.
6. Dar eu sunt vierme, nu om; am ajuns de râsul oamenilor și disprețuit de popor.
7. Cei ce mă văd își bat joc de mine, rânjesc și clatină din cap.
8. „S-a încrezut în Domnul! Să-l scape El! Să-l izbăvească, căci doar Își găsește plăcerea în el!“
9. Și totuși Tu m-ai scos din pântecele mamei mele și mi-ai dat ocrotire la pieptul ei.
10. Sub privirea Ta am fost scos din pântece; încă din pântecele maicii mele, Tu ești Dumnezeul meu.
11. Nu Te îndepărta de mine, căci necazul este aproape și nu am nici un ajutor!
12. Mă încercuiesc mulți tauri, niște tauri puternici din Bașan mă înconjoară.
13. Își deschid gura împotriva mea ca leul care sfâșie și răcnește.
14. Sunt turnat ca apa și toate oasele mi se despart. Ca ceara mi se topește inima înăuntrul meu.
15. Mi se usucă puterea ca lutul, iar limba mi se lipește de cerul gurii: m-ai adus în țărâna morții.
16. Mă încercuiesc niște câini, o ceată de nelegiuiți mă învăluiește; mi-au străpuns mâinile și picioarele.
17. Toate oasele aș putea să mi le număr. Ei se uită, mă privesc;