1. Doamne , Tu mă cercetezi și mă cunoști!
2. Tu știi când stau jos și când mă ridic și de departe îmi cunoști gândurile.
3. Tu îmi cercetezi cărarea și culcușul și toate căile mi le știi îndeaproape.
4. Nici nu-mi ajunge cuvântul pe buze, că Tu, Doamne , îl și cunoști pe de-a-ntregul.
5. Tu mă învălui pe dinapoi și pe dinainte și-Ți pui mâna peste mine.
6. O asemenea cunoștință este prea minunată pentru mine: este atât de înaltă, încât nu o pot pricepe.
7. Unde să plec dinaintea Duhului Tău, unde să fug dinaintea feței Tale?
8. Dacă mă sui în cer, Tu ești acolo! Dacă îmi întind patul în Locuința Morților, iată-Te și acolo!
9. Purtat de aripile zorilor, mă așez la capătul mării,
10. dar și acolo mâna Ta mă conduce și dreapta Ta mă apucă.
11. Dacă aș spune: „Sigur întunericul mă va ascunde, iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“,
12. nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; noaptea luminează ca ziua, iar întunericul este ca lumina.
13. Tu mi-ai întocmit rărunchii; Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele.
14. Te laud că sunt o făptură atât de minunată – minunate sunt lucrările Tale! – și sufletul meu știe foarte bine aceasta.