10. din pricina mâniei și a urgiei Tale; căci Tu m-ai ridicat și m-ai aruncat.
11. Zilele îmi sunt ca umbra înserării și mă usuc ca iarba.
12. Însă Tu, Doamne , tronezi pe vecie, amintirea Ta ține din generație în generație.
13. Tu Te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci este timpul să te înduri de el. I-a sosit vremea!
14. Slujitorii Tăi îndrăgesc pietrele Sionuluiși le este milă de țărâna lui.
15. Neamurile se vor teme de Numele Domnului și toți regii pământului – de slava Lui,
16. când Domnul va zidi Sionul și Se va arăta în slava Lui.
17. El va răspunde la rugăciunile celor nevoiași și nu va disprețui rugăciunile lor.