9. Pândește din cotlon ca leul din desiș, pândește să-l prindă pe sărman, să-l prindă pe sărman și să-l atragă în lațul lui.
10. Victimele lui sunt zdrobite și se prăbușesc; cad sub puterea lui.
11. El își zice în inima lui: „Dumnezeu a uitat! Pe veci Și-a ascuns fața, ca să nu mai vadă!“
12. Ridică-Te, Doamne Dumnezeule! Ridică-Ți mâna! Nu-i uita pe cei sărmani!
13. De ce-L disprețuiește cel rău pe Dumnezeu? De ce zice în inima lui: „Tu nu pedepsești!“?
14. Tu însă vezi necazul și mâhnirea; te uiți, ca să le iei în mâna Ta! Ție Îți este încredințat cel fără ajutor; Tu ești ajutorul orfanului.