1. De ce stai departe, Doamne , și Te ascunzi în vreme de necaz?
2. Cel rău îl urmărește cu îngâmfare pe sărman, prinzându-l în planurile pe care le-a urzit.
3. Căci cel rău se laudă cu dorințele sufletului său, binecuvântându-l pe cel lacom și disprețuindu-L pe Domnul.
4. În aroganța lui, cel rău gândește tot timpul: Dumnezeu nu pedepsește! Nu este Dumnezeu!“.
5. Căile lui sunt prospere în orice vreme; judecățile Tale sunt departe de el; el suflă cu dispreț împotriva tuturor dușmanilor săi.
6. El zice în inima lui: „Nu mă voi clătina! Nu voi suferi niciodată!“
7. Gura îi este plină de blestem, înșelătorii și amenințări; sub limba lui este numai necaz și nelegiuire.
8. El locuiește în ascunzișurile din preajma așezărilor; îl ucide în ascunzători pe cel nevinovat; își urmărește victimele.
9. Pândește din cotlon ca leul din desiș, pândește să-l prindă pe sărman, să-l prindă pe sărman și să-l atragă în lațul lui.
10. Victimele lui sunt zdrobite și se prăbușesc; cad sub puterea lui.
11. El își zice în inima lui: „Dumnezeu a uitat! Pe veci Și-a ascuns fața, ca să nu mai vadă!“
12. Ridică-Te, Doamne Dumnezeule! Ridică-Ți mâna! Nu-i uita pe cei sărmani!