48. Șuvoaie de lacrimi se scurg din ochii mei căci fiica poporului meu a fost distrusă.
49. Ochii mi se vor topi de lacrimi neîncetat și fără oprire,
50. până când Domnul din ceruri va privi și va lua aminte.
51. Mi s-a întristat sufletul când le-am văzut pe toate fiicele cetății mele.
52. Cei ce-mi erau vrăjmași fără motiv m-au vânat ca pe o pasăre.
53. Au încercat să-mi pună capăt vieții într-o groapă și au aruncat cu pietre în mine.
54. Apele s-au revărsat peste capul meu și mi-am zis: „Sunt pierdut!“
55. Dar am chemat Numele Tău, Doamne , din adâncimile gropii.
56. Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ți astupa urechea la strigătele mele după ajutor!“