9. Porțile ei au fost îngropate în pământ, iar zăvoarele i-au fost rupte și distruse. Regele și conducătorii ei sunt exilați printre neamuri, Legea nu mai este, iar profeții ei nu mai primesc nici o vedenie de la Domnul.
10. Bătrânii fiicei Sionului stau pe pământ tăcuți; și-au presărat țărână deasupra capului și s-au îmbrăcat cu saci. Fecioarele Ierusalimului își pleacă capul în pământ.
11. Ochii mei s-au sfârșit de atâta plâns, iar măruntaiele-mi fierb; ficatul mi se varsă pe pământ, deoarece fiica poporului meu este zdrobită; copiii și cei alăptați sunt leșinați pe străzile cetății.
12. Ei zic către mamele lor: „Unde este pâinea și vinul?“ și cad leșinați, asemenea răniților, pe drumurile cetății, dându-și ultima suflare la pieptul mamelor lor.
13. „Cum să te încurajez? Cu ce să te asemăn, fiică a Ierusalimului? Cu ce să te compar și cum să te alin, fiică fecioară a Sionului? Căci rana ta este mare, este asemenea mării! Cine te va putea vindeca?
14. Profeții tăi au avut pentru tine viziuni false și amăgitoare; nu ți-au scos la iveală păcatele, ca să te scape astfel de captivitate. Ei ți-au spus oracole false și înșelătoare.
15. Toți trecătorii bat din palme înaintea ta. Ei fluieră și dau din cap în fața fiicei Ierusalimului, zicând: „Aceasta este cetatea care era numită întruchiparea perfectă a frumuseții și bucuria întregului pământ?!“
16. Toți vrăjmașii tăi își deschid larg gura împotriva ta. Fluieră, scrâșnesc din dinți și spun: „Am înghițit-o! Da, aceasta e ziua pe care am așteptat-o! Am ajuns s-o vedem!“
17. Domnul a înfăptuit ceea ce plănuise; Și-a împlinit cuvântul pe care îl poruncise încă din zilele din vechime. Te-a distrus fără milă, a făcut din tine bucuria vrăjmașilor tăi și a înălțat puterea dușmanilor tăi.
18. Strigă către Stăpânul, o, zid al fiicei Sionului! Lasă lacrimile să curgă ca un râu ziua și noaptea! Nu-ți oferi nici un răgaz! Ochii tăi, fiică, să nu aibă odihnă!
19. Ridică-te! Plângi în noapte, la începutul străjilor!Varsă-ți inima, asemenea apei, înaintea Stăpânului! Ridică-ți mâinile spre El pentru viața copiilor tăi, care sunt leșinați de foame la capătul fiecărei străzi.
20. Privește, Doamne , și ia aminte! Cui i-ai mai făcut Tu așa ceva? Să-și mănânce femeile rodul pântecului lor, copiii pe care i-au dezmierdat?! Să fie uciși preoții și profeții în Lăcașul Stăpânului?!
21. Băieții și bătrânii zac împreună, doborâți la pământ, pe străzi; fecioarele și tinerii mei au căzut răpuși de sabie. I-ai ucis în ziua mâniei Tale și i-ai înjunghiat fără milă.
22. Ai chemat teroarea peste mine, din toate părțile, ca la o zi de sărbătoare! În ziua mâniei Domnului, nimeni n-a scăpat, nici n-a supraviețuit! Pe cei îngrijiți și crescuți de mine i-a nimicit vrăjmașul.