1. Când regele canaanit al Aradului, care locuia în Neghev, a auzit că Israel venea pe drumul spre Atarim, a pornit la luptă împotriva lui Israel și a luat câțiva prizonieri.
2. Atunci Israel a făcut un jurământ Domnului și a zis: „Dacă vei da poporul acesta în mâinile noastre, vom nimici în întregime cetățile lor.“
3. Domnul a ascultat glasul lui Israel și i-a dat pe canaaniți în mâinile lor; i-au nimicit în întregime pe ei și cetățile lor. Locul acela a fost numit Horma.
4. De la muntele Hor au pornit pe drumul către Marea Roșie ca să ocolească țara Edom; dar poporul și-a pierdut răbdarea pe drum
5. și a vorbit împotriva Domnului și împotriva lui Moise: „De ce ne-ați scos din Egipt, ca să murim în pustie? Nu mai avem nici pâine, nici apă și sufletul nostru s-a scârbit de această mâncare mizerabilă!“
6. Atunci Domnul a trimis împotriva poporului niște șerpi veninoși; ei i-au mușcat pe israeliți și mulți din popor au murit.
7. Poporul a venit la Moise și i-a spus: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului și împotriva ta. Roagă-te Domnului să alunge de la noi acești șerpi.“ Moise s-a rugat pentru popor.
8. Domnul i-a zis lui Moise: „Fă un șarpe și agață-l pe un stâlp. Oricine este mușcat și va privi spre el, va trăi.“
9. Și astfel, Moise a făcut un șarpe din bronz și l-a înălțat pe un stâlp. Oricine era mușcat de vreun șarpe și privea spre șarpele din bronz trăia.
10. Israeliții au plecat de acolo și și-au așezat tabăra la Obot.
11. Au plecat din Obot și și-au așezat tabăra la Iye-Abarim, în pustia dinaintea Moabului, înspre răsăritul soarelui.
12. De acolo au plecat și și-au așezat tabăra în valea Zered.