2. Nu era apă pentru adunare, astfel că ei s-au adunat împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron.
3. Poporul s-a certat cu Moise și a zis: – Mai bine am fi murit când au murit frații noștri înaintea Domnului!
4. De ce ați adus adunarea Domnului în pustia aceasta? Ca să murim aici și noi și vitele noastre?
5. De ce ne-ați scos din Egipt să ne aduceți în acest loc uscat? Nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viță, nici rodie și nu este nici apă de băut.
6. Moise și Aaron au plecat din adunare la intrarea în Cortul Întâlnirii și au căzut cu fețele la pământ. Atunci li s-a arătat slava Domnului.
7. Domnul i-a spus lui Moise:
8. „Ia toiagul și convoacă adunarea, tu și fratele tău Aaron. Vorbiți stâncii dinaintea ochilor lor iar aceasta le va da apă din ea. Așa să scoți apă din stâncă pentru ei și să dai adunării și vitelor lor să bea.“
9. Moise a luat toiagul dinaintea Domnului așa cum El îi poruncise.
10. Moise și Aaron au convocat adunarea înaintea stâncii și Moise le-a zis: – Ascultați, răzvrătiților! Să scoatem apă din stânca aceasta pentru voi?
11. Atunci Moise și-a ridicat mâna și a lovit stânca de două ori cu toiagul; a ieșit apă din belșug, astfel că au băut atât adunarea, cât și vitele lor.
12. Dar Domnul le-a spus lui Moise și Aaron: „Pentru că nu v-ați încrezut în Mine ca să arătați sfințenia Mea înaintea ochilor israeliților, nu voi veți duce această adunare în țara pe care i-o dau.“
13. Acestea sunt apele de la Meriba unde israeliții s-au certat cu Domnul și prin care El Și-a arătat sfințenia.
14. După aceea, Moise a trimis niște soli din Kadeș la regele Edomului: – Așa vorbește fratele tău Israel: Tu cunoști toate greutățile prin care am trecut,