11. Atunci Moise și-a ridicat mâna și a lovit stânca de două ori cu toiagul; a ieșit apă din belșug, astfel că au băut atât adunarea, cât și vitele lor.
12. Dar Domnul le-a spus lui Moise și Aaron: „Pentru că nu v-ați încrezut în Mine ca să arătați sfințenia Mea înaintea ochilor israeliților, nu voi veți duce această adunare în țara pe care i-o dau.“
13. Acestea sunt apele de la Meriba unde israeliții s-au certat cu Domnul și prin care El Și-a arătat sfințenia.
14. După aceea, Moise a trimis niște soli din Kadeș la regele Edomului: – Așa vorbește fratele tău Israel: Tu cunoști toate greutățile prin care am trecut,
15. cum părinții noștri s-au dus în Egipt și au locuit acolo multă vreme; egiptenii ne-au asuprit pe noi și pe părinții noștri.
16. Când am strigat către Domnul , El a auzit glasul nostru și a trimis Îngerul care ne-a scos din Egipt; suntem la Kadeș, o cetate aflată la marginea ținutului tău.
17. Lasă-ne să trecem prin țara ta. Nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii, nu vom bea apă din nici o fântână. Vom merge pe Drumul Regelui, fără să ne abatem nici la stânga nici la dreapta, până trecem prin ținutul tău.
18. Dar Edom i-a răspuns: – Să nu treci pe la mine căci te voi întâmpina cu sabia.
19. Israeliții i-au zis: – Vom merge pe Drumul cel Mare, iar dacă vom bea apa ta, noi și vitele noastre, îți vom plăti. Lasă-ne doar să trecem mergând pe jos, nimic mai mult.
20. Dar el le-a zis: – Să nu treceți! Și Edom a ieșit înaintea lor cu mulți oameni și cu mână puternică.
21. Astfel Edom nu l-a lăsat pe Israel să treacă prin ținutul lui; și Israel s-a întors de la el.