1. „Vai de mine! Căci sunt ca după culesul fructelor, ca după culesul viilor! Nu mai este nici un ciorchine de mâncat nimic din smochinele timpurii, după care tânjește sufletul meu!
2. A pierit cel evlavios din țară și n-a mai rămas nici un om drept!Cu toții stau la pândă, ca să verse sânge; fiecare îl vânează pe semenul său cu o plasă.
3. Mâinile lor sunt deprinse cu răul! Conducătorul cere daruri, iar judecătorul pretinde mită; cei mari își spun dorința pe față și conspiră împreună pentru a și-o îndeplini.
4. Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, iar cel mai drept – mai rău ca un gard de spini. Ziua vestită de străjerii tăi, ziua pedepsei tale, a sosit! Acum va fi stupoare pentru voi!
5. Nu-l crede pe prieten, nu te încrede în amic! Păzește-ți ușa gurii de cea care se odihnește la pieptul tău!
6. Căci fiul își desconsideră tatăl, fiica se ridică împotriva mamei ei, iar nora – împotriva soacrei sale, așa încât dușmanii unui om sunt chiar cei din familia lui.
7. Eu însă voi privi la Domnul , voi nădăjdui în Dumnezeul mântuirii mele! Dumnezeul meu mă va asculta!
8. Nu te bucura din pricina mea, dușmană a mea, căci, deși am căzut, mă voi ridica! Deși locuiesc în întuneric, Domnul va fi lumina mea!
9. Voi îndura furia Domnului , căci am păcătuit împotriva Lui, o voi îndura până când El îmi va apăra pricina și-mi va face dreptate. El mă va scoate la lumină; Îi voi vedea dreptatea.