1. „Vai de mine! Căci sunt ca după culesul fructelor, ca după culesul viilor! Nu mai este nici un ciorchine de mâncat nimic din smochinele timpurii, după care tânjește sufletul meu!
2. A pierit cel evlavios din țară și n-a mai rămas nici un om drept!Cu toții stau la pândă, ca să verse sânge; fiecare îl vânează pe semenul său cu o plasă.
3. Mâinile lor sunt deprinse cu răul! Conducătorul cere daruri, iar judecătorul pretinde mită; cei mari își spun dorința pe față și conspiră împreună pentru a și-o îndeplini.