22. Isus i-a răspuns: – Eu nu-ți zic să-l ierți până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.
23. De aceea, Împărăția Cerurilor poate fi asemănată cu un împărat care a vrut să-și pună în ordine socotelile cu sclavii săi.
24. Când a început să facă socotelile, a fost adus la el unul care-i datora zece mii de talanți.
25. Dar fiindcă nu avea cu ce să plătească, stăpânul a poruncit să fie vândut el, soția lui, copiii lui și tot ce avea, pentru a fi plătită datoria.
26. Sclavul a căzut la pământ, i s-a închinat și i-a zis: – Mai ai răbdare cu mine și-ți voi plăti tot!
27. Stăpânului acelui sclav i s-a făcut milă de el, așa că l-a lăsat și i-a iertat datoria.
28. După ce a ieșit afară, sclavul acela s-a întâlnit cu un confrate de-al său, care-i datora o sută de denari. El l-a înșfăcat și, în timp ce-l strângea de gât, i-a zis: – Plătește ce-mi datorezi!
29. Atunci confratele său a căzut la pământ și i-a zis: – Mai ai răbdare cu mine și-ți voi plăti!
30. Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în închisoare până va plăti ce este dator.
31. Când confrații acestuia au văzut cele întâmplate, s-au întristat foarte tare. Ei s-au dus și i-au povestit stăpânului lor tot ce se întâmplase.
32. Atunci stăpânul lui l-a chemat la el și i-a zis: – Sclav rău, eu ți-am iertat ție toată datoria aceea, pentru că m-ai rugat!
33. Nu trebuia oare să ai milă de confratele tău, așa cum am avut milă și eu de tine?
34. Stăpânul s-a mâniat și l-a dat pe mâna celor care torturau, până va plăti tot ce este dator.