20. – Iar când am frânt cele șapte pâini la cei patru mii de bărbați, câte coșuri pline cu firimituri ați adunat? – Șapte, au răspuns ei.
21. Atunci El le-a zis: – Tot nu înțelegeți?
22. Au venit în Betsaida. I-au adus un orb și L-au rugat să Se atingă de el.
23. Isus l-a luat pe orb de mână și l-a dus afară din sat. A scuipat pe ochii acestuia, Și-a pus mâinile peste el și l-a întrebat: – Vezi ceva?
24. Omul s-a uitat și a zis: – Văd niște oameni, dar mi se par ca niște copaci care umblă!
25. Atunci Isus Și-a pus din nou mâinile peste ochii acestuia, iar omul a privit țintă și i-a revenit vederea; acum el vedea toate lucrurile clar.
26. Isus l-a trimis acasă, spunându-i: – Să nu intri în sat (și nici să nu spui cuiva în sat)!
27. Isus și ucenicii Lui s-au dus spre satele Cezareii lui Filip. Pe drum, Isus i-a întrebat pe ucenicii Săi: – Cine zic oamenii că sunt Eu?
28. Ei I-au răspuns: – Unii zic că ești Ioan Botezătorul, alții zic că ești Ilie, iar alții zic că ești unul dintre profeți.
29. – Dar voi cine ziceți că sunt Eu? i-a mai întrebat El. Petru a răspuns: – Tu ești Cristosul!
30. Isus i-a avertizat să nu spună nimănui despre El.
31. Apoi a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să sufere mult și să fie respins de către bătrâni, de către conducătorii preoților și de către cărturari, să fie omorât, iar după trei zile să învie.
32. Le vorbea deschis despre aceasta. Petru însă L-a luat deoparte și a început să-L mustre.
33. Dar Isus S-a întors, s-a uitat la ucenicii Săi și l-a mustrat pe Petru, zicând: „Înapoia Mea, Satan, căci tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor!“
34. Apoi a chemat mulțimea și pe ucenicii Săi și le-a zis: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze!
35. Căci oricine vrea să-și salveze viața, o va pierde, dar cel ce-și pierde viața pentru Mine și pentru Evanghelie, o va salva.
36. Și la ce i-ar folosi unui om să câștige întreaga lume, dacă și-ar pierde sufletul?