8. Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag – să nu ia nici pâine, nici traistă, nici bani la brâu,
9. ci să se încalțe cu sandale, dar să nu-și ia două tunici.
10. El le-a mai zis: „În orice casă intrați, rămâneți acolo până când veți pleca din locul acela.
11. Și dacă în vreun loc nu vă vor primi și nu vă vor asculta, scuturați-vă praful de sub picioare când ieșiți de acolo, drept mărturie împotriva lor!“
12. Ei au plecat și au predicat că oamenii trebuie să se pocăiască.
13. Au scos mulți demoni și pe mulți bolnavi i-au uns cu untdelemn și i-au vindecat.
14. Regele Irod a auzit despre Isus, căci numele Lui ajunsese vestit. Unii ziceau: „Ioan Botezătorul a fost înviat dintre cei morți și de aceea lucrează aceste puteri prin El!“
15. Alții ziceau: „Este Ilie!“, iar alții ziceau: „Este un profet, ca unul dintre profeți!“
16. Dar Irod, când a auzit, a zis: „Ioan acela, cel pe care l-am decapitat, a fost înviat!“
17. Căci Irod însuși trimisese să-l aresteze pe Ioan și-l legase în închisoare din cauza Irodiadei, soția lui Filip, fratele său, deoarece Irod se căsătorise cu ea,
18. iar Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ți este permis s-o ai pe soția fratelui tău!“
19. Irodiada îl dușmănea pe Ioan și voia să-l omoare, dar nu putea,
20. pentru că Irod se temea de Ioan, știindu-l un bărbat drept și sfânt, și îl proteja. Când îl asculta, de multe ori stătea în cumpănă; și îl asculta cu plăcere.
21. A venit însă o zi oportună, când Irod, la aniversarea zilei sale de naștere, a dat un ospăț nobililor săi, ofițerilor și conducătorilor Galileii.
22. Fiica Irodiadei a venit și a dansat, iar lui Irod și invitaților săi le-a plăcut. Regele i-a zis atunci fetei: – Cere-mi orice dorești și-ți voi da!
23. Apoi i-a jurat (solemn): – Orice-mi vei cere, îți voi da, până la o jumătate din regatul meu!
24. Fata a ieșit și a întrebat-o pe mama ei: – Ce să cer? Aceasta i-a răspuns: – Capul lui Ioan Botezătorul!
25. Atunci ea a intrat în grabă la rege, cerându-i: – Doresc să-mi dai chiar acum, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!
26. Regele s-a întristat foarte tare, dar, din pricina jurămintelor și a invitaților săi, n-a putut s-o refuze.