44. Cei ce mâncaseră (pâinile) erau cinci mii de bărbați.
45. Imediat după aceea, Isus i-a zorit pe ucenicii Săi să se suie în barcă și să treacă înaintea Lui de partea cealaltă a mării, în Betsaida, iar între timp El va da drumul mulțimii.
46. După ce Și-a luat rămas bun de la ei, S-a dus pe munte să se roage.
47. Era deja seară când barca a ajuns în mijlocul mării, iar El se afla singur pe țărm.
48. A văzut că ucenicii se chinuiau cu vâslitul, pentru că vântul le era împotrivă și, cam în a patra strajă a nopții, Isus a venit spre ei, umblând pe mare; voia să ajungă la ei.
49. Când L-au văzut umblând pe mare, au zis: „Este o stafie!“ și au țipat,
50. pentru că toți s-au speriat când L-au văzut. Dar Isus le-a vorbit imediat și le-a zis: „Îndrăzniți! Eu sunt! Nu vă temeți!“
51. După ce S-a suit la ei în barcă, vântul a încetat. Ei s-au mirat foarte tare.
52. Căci nu înțeleseseră nici ce s-a întâmplat cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.
53. Au traversat marea, au venit în ținutul Ghenezaretului și au ancorat acolo.
54. Imediat ce a coborât din barcă, oamenii L-au recunoscut.