37. Însă Isus le-a zis: – Dați-le voi să mănânce! Ei L-au întrebat: – De unde să luăm două sute de denari și să ne ducem să cumpărăm pâine, ca să le dăm să mănânce?
38. Isus i-a întrebat: – Câte pâini aveți? Duceți-vă și vedeți! După ce au văzut câte pâini aveau, ei I-au răspuns: – Cinci, și doi pești.
39. Isus le-a poruncit să-i așeze pe toți pe iarba verde, în grupuri.
40. Ei s-au așezat în grupuri de câte o sută și de câte cincizeci.
41. Isus a luat cele cinci pâini și cei doi pești, a privit spre cer, a rostit binecuvântarea, a frânt pâinile și apoi le-a dat ucenicilor ca să le împartă mulțimilor. De asemenea, a împărțit tuturor și cei doi pești.
42. Au mâncat toți și s-au săturat;
43. și au strâns douăsprezece coșuri pline cu firimiturile rămase și cu ceea ce rămăsese din pești.
44. Cei ce mâncaseră (pâinile) erau cinci mii de bărbați.
45. Imediat după aceea, Isus i-a zorit pe ucenicii Săi să se suie în barcă și să treacă înaintea Lui de partea cealaltă a mării, în Betsaida, iar între timp El va da drumul mulțimii.
46. După ce Și-a luat rămas bun de la ei, S-a dus pe munte să se roage.
47. Era deja seară când barca a ajuns în mijlocul mării, iar El se afla singur pe țărm.
48. A văzut că ucenicii se chinuiau cu vâslitul, pentru că vântul le era împotrivă și, cam în a patra strajă a nopții, Isus a venit spre ei, umblând pe mare; voia să ajungă la ei.
49. Când L-au văzut umblând pe mare, au zis: „Este o stafie!“ și au țipat,
50. pentru că toți s-au speriat când L-au văzut. Dar Isus le-a vorbit imediat și le-a zis: „Îndrăzniți! Eu sunt! Nu vă temeți!“