51. Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat la cer, Și-a îndreptat hotărât fața să meargă la Ierusalim.
52. A trimis înaintea Lui niște mesageri, care s-au dus și au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să facă pregătirile pentru El.
53. Dar aceștia nu L-au primit, pentru că fața Sa se îndrepta spre Ierusalim.
54. Când au văzut acest lucru, Iacov și Ioan, ucenicii Lui, au zis: –Doamne, vrei să spunem să se coboare foc din cer și să-i mistuie, (cum a făcut Ilie)?
55. Însă Isus S-a întors, i-a mustrat (și a zis: – Nu știți de ce duh sunteți însuflețiți!
56. Căci Fiul Omului nu a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască!)Apoi au plecat într-un alt sat.
57. În timp ce erau pe drum, cineva I-a zis: – (Doamne,) Te voi urma oriunde vei merge!
58. Isus i-a răspuns: – Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Și odihnească capul.
59. Altuia i-a zis: – Urmează-Mă! Dar acela I-a răspuns: – (Doamne,) dă-mi voie mai întâi să mă duc să-l înmormântez pe tatăl meu!
60. Isus i-a zis: – Lasă morții să-și îngroape morții, iar tu du-te și vestește Împărăția lui Dumnezeu!
61. Un altul a zis: – Te voi urma, Doamne, dar dă-mi voie mai întâi să-mi iau rămas bun de la cei din casa mea!
62. Dar Isus i-a răspuns: – Nimeni care pune mâna pe plug și se uită înapoi nu este potrivit pentru Împărăția lui Dumnezeu!