40. I-am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată, dar n-au putut!
41. Isus a răspuns: – O, generație necredincioasă și pervertită! Până când voi mai fi cu voi și vă voi mai suferi? Adu-l aici pe fiul tău!
42. Chiar în timp ce venea, demonul l-a trântit la pământ și i-a provocat convulsii. Dar Isus a poruncit duhului necurat, l-a vindecat pe băiat și l-a dat înapoi tatălui său.
43. Toți au rămas uimiți de măreția lui Dumnezeu. În timp ce toți se mirau de tot ceea ce făcea El, Isus le-a zis ucenicilor Săi:
44. „Ascultați cu atenție aceste cuvinte: Fiul Omului urmează să fie trădat în mâinile oamenilor.“
45. Ei însă n-au priceput aceste vorbe, pentru că înțelesul lor era ascuns de ei, ca să nu le înțeleagă; și se temeau să-L întrebe despre lucrul acesta.
46. Apoi s-a iscat o ceartă între ei cu privire la cine este cel mai mare dintre ei.
47. Dar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copilaș, l-a pus să stea lângă El
48. și le-a zis: „Oricine primește acest copilaș în Numele meu, pe Mine Mă primește, iar cel ce Mă primește pe Mine Îl primește pe Cel Ce M-a trimis pe Mine. Căci cine este cel mai mic dintre voi toți, acela este cel mai mare.“
49. Ioan a zis: – Stăpâne, noi am văzut pe cineva care scotea demoni în Numele Tău și l-am oprit, pentru că nu ne urma.
50. Isus i-a răspuns: – Nu-l opriți, pentru că cel care nu este împotriva voastră este de partea voastră.
51. Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat la cer, Și-a îndreptat hotărât fața să meargă la Ierusalim.
52. A trimis înaintea Lui niște mesageri, care s-au dus și au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să facă pregătirile pentru El.