7. De aceea nici nu m-am considerat vrednic să vin eu însumi la Tine! Ci spune un cuvânt pentru ca sclavul meu să poată fi vindecat!
8. Căci și eu, la rândulmeu, sunt un om pus sub autoritate și am și eu soldați în subordinea mea. Când spun unuia: «Du-te!», el se duce, iar când spun altuia: «Vino!», el vine. De asemenea, când spun sclavului meu: «Fă cutare lucru!», el îl face.“
9. Isus s-a mirat de centurion când a auzit aceste lucruri și S-a întors spre mulțimea care-L urma, zicând: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credință așa de mare!“
10. Când cei trimiși s-au întors acasă, l-au găsit pe sclav însănătoșit.
11. Curând după aceea, Isus S-a dus într-o cetate, numită Nain, iar ucenicii Lui și o mare mulțime de oameni au mers cu El.
12. Când S-a apropiat de poarta cetății, tocmai era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei lui, care era văduvă. O mulțime destul de mare de oameni din cetate erau împreună cu ea.
13. Când Domnul a văzut-o, I s-a făcut milă de ea și i-a zis: „Nu plânge!“
14. Apoi S-a dus și a atins sicriul, iar cei care-l duceau s-au oprit. Isus a zis: „Tinere, ție îți vorbesc: ridică-te!“
15. Mortul s-a ridicat și a început să vorbească, iar Isus l-a dat mamei sale.
16. Pe toți i-a cuprins frica și Îl slăveau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s-a ridicat între noi!“ și „Dumnezeu a venit în ajutorul poporului Său!“
17. Vestea aceasta despre El s-a răspândit în toată Iudeea și în toate împrejurimile.
18. Ucenicii lui Ioan l-au anunțat pe acesta despre toate aceste lucruri. Ioan i-a chemat pe doi dintre ucenicii săi