20. Când le-a văzut Isus credința, a zis: „Omule, păcatele îți sunt iertate!“
21. Cărturarii și fariseii au început să-și zică: „Cine este Acesta Care rostește blasfemii? Cine poate ierta păcatele decât numai Dumnezeu?!“
22. Isus însă, cunoscându-le gândurile, le-a zis: „De ce gândiți astfel în inimile voastre?
23. Ce este mai ușor, a spune: «Păcatele îți sunt iertate!», sau a spune: «Ridică-te și umblă!»?
24. Dar ca să știți că Fiul Omului are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele...“, și atunci i-a zis omului care era paralizat: „Ție îți spun: ridică-te, ia-ți patul și du-te acasă!“
25. Și deodată el s-a ridicat înaintea lor, și-a luat patul pe care zăcuse și s-a dus acasă, slăvindu-L pe Dumnezeu.
26. Pe toți i-a cuprins uimirea și Îl slăveau pe Dumnezeu. S-au umplut de teamă și au zis: „Astăzi am văzut lucruri nemaipomenite!“
27. După toate acestea, El a ieșit afară. Isus a văzut un colector de taxe, pe nume Levi, șezând la masa unde se colectau taxele și i-a zis: „Urmează-Mă!“
28. El a lăsat totul, s-a ridicat și L-a urmat.
29. Apoi Levi a dat acasă la el un ospăț mare pentru Isus. Și o mare mulțime de colectori de taxe și de alți oaspeți stăteau la masă împreună cu ei.
30. Fariseii și cărturarii murmurau împotriva ucenicilor Lui și ziceau: „De ce mâncați și beți împreună cu colectorii de taxe și cu păcătoșii?“
31. Însă Isus le-a zis: „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.
32. Eu n-am venit să-i chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.“