18. Și iată că niște oameni aduceau pe pat un om care era paralizat. Ei încercau să intre cu el, ca să-l pună înaintea lui Isus.
19. Dar fiindcă n-au găsit cum să-l aducă înăuntru din cauza mulțimii, s-au suit pe acoperișul casei și l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijlocul mulțimii, înaintea lui Isus.
20. Când le-a văzut Isus credința, a zis: „Omule, păcatele îți sunt iertate!“
21. Cărturarii și fariseii au început să-și zică: „Cine este Acesta Care rostește blasfemii? Cine poate ierta păcatele decât numai Dumnezeu?!“
22. Isus însă, cunoscându-le gândurile, le-a zis: „De ce gândiți astfel în inimile voastre?
23. Ce este mai ușor, a spune: «Păcatele îți sunt iertate!», sau a spune: «Ridică-te și umblă!»?
24. Dar ca să știți că Fiul Omului are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele...“, și atunci i-a zis omului care era paralizat: „Ție îți spun: ridică-te, ia-ți patul și du-te acasă!“