18. „Duhul Domnului este peste Mine, căci El M-a uns ca să aduc celor sărmani vestea bună. El M-a trimis să vestesc celor captivi eliberarea și orbilor – căpătarea vederii, să-i eliberez pe cei asupriți
19. și să vestesc anul de îndurare al Domnului!“
20. Apoi a înfășurat sulul la loc, i l-a dat înapoi slujitorului și S-a așezat. Ochii tuturor celor din sinagogă erau ațintiți asupra Lui.
21. El a început să le vorbească astfel: „Astăzi a fost împlinit acest pasaj din Scriptură în auzul urechilor voastre.“
22. Toți Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieșeau din gura Lui și se întrebau: „Oare nu este Acesta fiul lui Iosif?“
23. El le-a zis: „Fără îndoială, Îmi veți spune proverbul acesta: «Doctore, vindecă-te pe tine însuți! Fă și aici, în patria Ta, tot ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Capernaum!»
24. Dar adevărat vă spun, a mai zis El, că nici un profet nu este acceptat în patria lui!
25. Vă spun adevărul: în zilele lui Ilie, atunci când a fost încuiat cerul timp de trei ani și șase luni și a fost o mare foamete în toată țara, erau multe văduve în Israel,
26. dar Ilie n-a fost trimis la nici una dintre ele, decât la o văduvă din Sarepta Sidonului.
27. Și pe vremea profetului Elisei erau mulți leproși în Israel, dar nici unul dintre ei n-a fost curățit, decât sirianul Naaman.“
28. Când au auzit aceste cuvinte, toți cei din sinagogă s-au umplut de mânie.
29. S-au ridicat, L-au scos în afara cetății și L-au dus până pe sprânceana muntelui, pe care era construită cetatea lor, ca să-L arunce jos.
30. Însă El a trecut prin mijlocul lor și a plecat.
31. S-a dus în Capernaum, o cetate din Galileea, și, în ziua de Sabat, a început să dea învățătură.
32. Oamenii se mirau de învățătura Lui, întrucât cuvântul Lui avea autoritate.
33. În sinagogă era un om care avea un duh de demon necurat. El a strigat cu glas tare:
34. – Ha! Ce avem noi de-a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Știu Cine ești: Sfântul lui Dumnezeu!