24. Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt și au găsit exact așa cum au spus femeile, dar pe El nu L-au văzut.
25. El le-a zis: – O, cât de nesăbuiți și de înceți la inimă sunteți când este vorba să credeți tot ce au spus profeții!
26. Nu trebuia oare Cristosul să sufere aceste lucruri și să intre în slava Lui?
27. Și, începând de la Moise și de la toți profeții, le-a explicat ce era scris cu privire la El în toate Scripturile.
28. Când s-au apropiat de satul în care mergeau, El s-a făcut că vrea să meargă mai departe.
29. Dar ei au stăruit de El, zicând: – Rămâi cu noi, pentru că este spre seară și ziua este deja pe sfârșite! Astfel El a intrat să rămână cu ei.
30. În timp ce stătea la masă cu ei, a luat pâinea, a rostit binecuvântarea, apoi a frânt-o și le-a dat-o.
31. Atunci li s-au deschis ochii și L-au recunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.
32. Și-au zis unul altuia: „Nu ne ardea inima (în noi) când ne vorbea pe drum și când ne deschidea Scripturile?“