Luca 24:15-32 Noua Traducere în limba Română (NTR)

15. În timp ce vorbeau și se întrebau, Isus Însuși S-a apropiat și mergea alături de ei.

16. Dar ochii lor erau împiedicați să-L recunoască.

17. El i-a întrebat: – Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum? Ei s-au oprit, uitându-se triști,

18. iar unul dintre ei, pe nume Cleopa, i-a răspuns: – Tu ești singurul străin în Ierusalim, de nu știi ce s-a întâmplat în el în zilele acestea?!

19. – Ce anume? i-a întrebat El. – Cele privitoare la Isus din Nazaret, i-au răspuns ei, Care era un profet puternic în faptă și cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor.

20. Și cum conducătorii preoților și conducătorii noștri L-au dat să fie condamnat la moarte și L-au răstignit.

21. Noi însă speram că El este Cel Ce avea să-l răscumpere pe Israel. Da, și pe lângă toate acestea, iată că aceasta este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri!

22. Mai mult, niște femei de-ale noastre ne-au uimit cu totul. Ele au fost dis-de-dimineață la mormânt

23. și nu I-au mai găsit trupul. Când au venit, ne-au spus că au văzut o vedenie cu îngeri care le-au spus că El trăiește.

24. Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt și au găsit exact așa cum au spus femeile, dar pe El nu L-au văzut.

25. El le-a zis: – O, cât de nesăbuiți și de înceți la inimă sunteți când este vorba să credeți tot ce au spus profeții!

26. Nu trebuia oare Cristosul să sufere aceste lucruri și să intre în slava Lui?

27. Și, începând de la Moise și de la toți profeții, le-a explicat ce era scris cu privire la El în toate Scripturile.

28. Când s-au apropiat de satul în care mergeau, El s-a făcut că vrea să meargă mai departe.

29. Dar ei au stăruit de El, zicând: – Rămâi cu noi, pentru că este spre seară și ziua este deja pe sfârșite! Astfel El a intrat să rămână cu ei.

30. În timp ce stătea la masă cu ei, a luat pâinea, a rostit binecuvântarea, apoi a frânt-o și le-a dat-o.

31. Atunci li s-au deschis ochii și L-au recunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.

32. Și-au zis unul altuia: „Nu ne ardea inima (în noi) când ne vorbea pe drum și când ne deschidea Scripturile?“

Luca 24