21. Aceștia L-au întrebat: – Învățătorule, știm că vorbești și-i înveți pe oameni corect, că nu ești părtinitor, ci îi înveți calea lui Dumnezeu în adevăr.
22. Se cuvine să plătim tribut Cezarului sau nu?
23. El însă și-a dat seama de viclenia lor și le-a zis:
24. – Arătați-mi un denar! Chipul și inscripția de pe el, ale cui sunt? – Ale Cezarului, au răspuns ei.
25. El le-a zis: – Așadar, dați Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!
26. Astfel ei n-au putut să-L prindă cu vorba în fața poporului și, mirați de răspunsul Lui, au tăcut.
27. Apoi au venit la El niște saduchei, care zic că nu există înviere, și L-au întrebat:
28. – Învățătorule, Moise ne-a scris că dacă fratele cuiva moare fără să aibă copii și-i rămâne astfel doar soția, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva și să-i ridice un urmaș fratelui său.
29. Erau șapte frați. Primul și-a luat o soție, dar a murit fără să aibă copii.
30. Cu al doilea s-a întâmplat la fel.
31. Al treilea s-a căsătorit și el cu văduva și tot așa toți cei șapte; și au murit fără să aibă copii.
32. Femeia a murit ultima dintre toți.
33. Deci, la înviere, soția căruia dintre ei va fi femeia? Căci toți șapte au avut-o de soție!