13. Atunci stăpânul viei a zis: «Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu preaiubit; poate că pe el îl vor respecta!»
14. Dar viticultorii, când l-au văzut, și-au zis unii altora: «Acesta este moștenitorul! Să-l omorâm pentru ca moștenirea să fie a noastră!»
15. Și l-au scos afară din vie și l-au omorât. Așadar, ce le va face stăpânul viei?
16. Va veni și-i va nimici pe viticultorii aceia, iar via o va da altora.“ Când au auzit ei aceste cuvinte, au zis: „Să nu se întâmple una ca asta!“
17. Dar El i-a privit și le-a zis: „Atunci ce înseamnă următorul pasajunde a fost scris: «Piatra pe care au respins-o zidarii a devenit piatra din capul unghiului.»?
18. Oricine cade peste piatra aceea va fi sfărâmat în bucăți, iar pe acela peste care cade ea, îl va zdrobi.“
19. Chiar în ceasul acela cărturarii și conducătorii preoților au căutat să pună mâna pe El, dar le-a fost frică de popor; căci ei știau că împotriva lor spusese Isus această pildă.
20. Au început să-L urmărească îndeaproape și au trimis niște spioni, care se prefăceau că sunt oameni drepți, ca să-L prindă cu vorba și să-L poată da astfel pe mâna puterii și autorității guvernatorului.
21. Aceștia L-au întrebat: – Învățătorule, știm că vorbești și-i înveți pe oameni corect, că nu ești părtinitor, ci îi înveți calea lui Dumnezeu în adevăr.
22. Se cuvine să plătim tribut Cezarului sau nu?
23. El însă și-a dat seama de viclenia lor și le-a zis:
24. – Arătați-mi un denar! Chipul și inscripția de pe el, ale cui sunt? – Ale Cezarului, au răspuns ei.
25. El le-a zis: – Așadar, dați Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!